Wolters Kluwer, Stramutarea

Strămutarea este mijlocul procedural prin care se tinde să se asigure, în împrejurări speciale, imparţialitatea instanţei şi/sau independenţa acesteia. Prin strămutare se urmăreşte garantarea imparţialităţii judecătorilor şi înlăturarea oricărei ingerinţe sau influenţe asupra activităţii de înfăptuire a justiţiei. Dacă motivele de bănuială vizează un singur judecător sau mai mulț i judecători determinaț i vor fi incidente dispoziț iile de la recuzare.

Dacă însă bănuiala vizează o întreagă instanț ă atunci se poate cere, prin intermediu strămutării, mutarea dosarului de la acea instanț ă la o alta.

Cererea de strămutare poate fi formulată de parte doar în situaț ia bănuielii legitime. Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cauza circumstanţelor procesului, calităţii părţilor ori unor relaţii conflictuale locale. Bănuiala trebuie să privească întreaga instanț ă, iar nu doar judecătorul care urmează să soluț ioneze dosarul. Cererea trebuie să fie făcută în scris. Cererea se depune la instanț a competentă să soluț ioneze cererea de strămutare. Cererea se poate face oricând, neexistând o limită de timp. Este totuș i de preferat ca ea să fie făcută imediat ce partea cunoaș te împrejurările pe care le invoca pentru a susț ine lipsa de imparț ialitate a tuturor judecătorilor instanț ei respective.

Instanț a competentă să soluț ioneze strămutarea poate, la cererea părț ii interesate sau din oficiu să suspende judecata cauzei. Regula este că suspendarea trebuie cerută. Este obligatorie plata unei cauț iuni în cuantum fix de 1.000 lei.