Wolters Kluwer, Poprirea

Poprirea reprezintă indisponibilizarea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.

Poprirea este o procedură juridică procesuală tripartită între:

- creditorul popritor – persoana care face cererea de poprire;

- debitorul poprit - persoana în legătură cu care se face cererea de poprire, datornic al creditorului popritor;

- şi terţul poprit – persoana care datorează sau va datora debitorului poprit, aşadar care este debitor al debitorului poprit

– şi, pe cale de consecinţă, trei raporturi juridice:

- cel dintre creditorul popritor şi debitorul poprit;

- cel dintre creditorul popritor şi terţul poprit;

- cel dintre terţul poprit şi debitorul poprit.

De esenţa popririi este deci existenţa acestor trei raporturi juridice.

Articolul 781 C. pr. civ. stabileşte că sunt supuse urmăririi silite prin poprire:

- sumele de bani;

- titlurile de valoare;

- sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.

De asemenea, în condiţiile art. 733 alin. (1) C. pr. civ., pot fi poprite şi bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele său.

În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare, cu respectarea limitelor prevăzute la art. 729 C. pr. civ., dacă este cazul.

Poprirea se poate înfiinţa şi asupra sumelor sau bunurilor mobile incorporale pe care creditorul le datorează debitorului, dacă ambele creanţe sunt certe şi lichide.

Se va putea popri şi creanţa cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei.

Nu sunt supuse executării silite prin poprire:

- sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie;

- sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale şi internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte;

- sumele aferente plăţii drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înfiinţării popririi.

Atunci când asupra aceluiaşi cont sunt înfiinţate mai multe popriri, termenul de 3 luni în care se pot efectua plăţi aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată de la momentul înfiinţării primei popriri.

Potrivit art. 782 C. pr. civ., poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul ori terţul poprit.

În cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituţiei de credit unde debitorul şi-a deschis contul.

Dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competenţa pentru înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor aparţine executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise.