Wolters Kluwer, Plata zilelor libere in cazul unor evenimente familiale deosebite

Zilele libere pentru evenimentele speciale sunt reglementate de art. 152, Codul Muncii. Acordarea acestora de către angajatorii din mediul privat este facultativă deoarece o data cu intrarea în vigoare a Legii 62/2011, legea dialogului social, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional nu mai este negociat. Dacă se acordă acestea trebuie să fie prevăzute în Regulamentul Intern/Contractul Colectiv de Muncă.

Codul muncii prevede ca un drept al angajatului zilele libere plătite ale angajatilor în cazul unor evenimente deosebite în viaţa acestora, dar pe de altă parte lasă la latitudinea angajatorului câte zile şi la ce evenimente le acordă, dacă le acordă

Conform art. 152 din Codul Muncii pentru evenimentele familiale deosebite salariaţii au dreptul la zile libere plătite, care nu se includ în durata concediului de odihnă. "Evenimentele familiale deosebite şi numărul zilelor libere plătite sunt stabilite prin lege, prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern."

Codul Muncii este vag în privinţa modului în care acestea pot fi oferite, o definiţie a lor o regăsim în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional (CCMN)- care cu intrarea în vigoare a Legii 62/2011 acesta nu mai este negociat.

Până în 2011, zilele speciale erau trecute în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional (CCMN) după cum urmează:

- la casatoria salariatului - 5 zile;

- la căsătoria unui copil - 2 zile;

- la naşterea unui copil - 5 zile + 10 zile daca tatăl copilului a urmat un curs de puericultură;

- la decesul sotului, copilului, părinţilor, socrilor - 3 zile;

- la decesul bunicilor, fratilor, surorilor - 1 zi;

- donatorii de sânge conform legii;

- la schimbarea locului de muncă în cadrul aceleiaşi unităţi, cu mutarea domiciliului în altă localitate - 5 zile;

- 30 de zile - concediu fără plată pentru pregatirea şi susţinerea lucrării de diplomă în învăţământul superior.

Această definiţie poate fi urmată de angajatorul privat şi dacă sunt acceptate ca fiind un drept de plată al salariatului, angajatorul se va asigura de cuprinderea lui în Regulamentul Intern şi/sau Contractul Colectiv de Muncă; acolo unde nu există obligativitatea întocmirii unui Regulament intern se va introduce în contractul individual de muncă (sau ca anexa la acesta).