Wolters Kluwer, Ordonanta presedintiala

Ordonanţa preşedinţială este procedura specială prin care se urmăreşte obţinerea unei hotărâri provizorii, pentru păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube sau înlăturarea unor piedici cu prilejul unei executări.

Conform art. 997 C. pr. civ., instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Sintetizând, pe lângă condiţiile generale prevăzute lege, pentru a putea formula o cerere de ordonanţă preşedinţială sunt necesare îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii speciale:

- Urgenţa:

- Caracterul provizoriu;

- Neprejudecarea fondului;

- Aparenţa dreptului.

Cererea de ordonanţă preşedinţială presupune îndeplinirea aceloraşi condiţii ca şi cererea de chemare în judecată, cu specificul ordonanţei.

Partea poate depune o cerere de ordonanţă preşedinţială la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului litigiului în cazul în care nu există un proces în curs, iar în caz de proces pornit la instanţa învestită cu soluţionarea acestuia.

Ordonanţa este provizorie şi executorie .

Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului.

Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.