Wolters Kluwer, Exceptia de necompetenta

Excepț ia de necompetenț ă este mijlocul juridic prin care se poate invoca necompetenț a instanț ei sesizate. Necompetenț a materială ș i teritorială de ordine publică trebuie invocată de părț i ori de către judecător la primul termen de judecată la care părț ile sunt legal citate în faț a primei instanț e.

Necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad ș i în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.

Partea poate invoca atât necompetenț a de ordin public, cât ș i pe cea de ordine privată, ceea ce diferă fiind momentul până la care o poate face. Necompetenț a de ordine privată se poate ridica doar de pârât prin întâmpinare, în scris sau verbal în faț a instanț ei însă doar până la primul termen de judecată la care părț ile sunt legal citate. Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.

La prima zi de înfăț iș are instanț a este obligată să verifice din oficiu ș i să stabilească dacă este competentă general, material ș i teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ș edinț ă temeiurile de drept pentru care constată competenț a sa (art. 131 C. pr. civ.)