Wolters Kluwer, Dosarul preturilor de transfer - metode stabilire preturi

Prezintă procedura de analiză a tranzacţiilor realizate de companie cu parţile afiliate si stabilirea metodei de determinare a preţurilor de transfer având in vedere natura tranzacţiilor şi specificul industriei.

În conformitate cu legislaţia în vigoare, dosarul preţurilor de transfer trebuie întocmit atât pentru tranzacţiile desfăşurate de către companie cu persoanele afiliate nerezidente, cât şi cu persoanele afiliate rezidente (în conformitate cu modificarea adusă în luna mai a anului 2010 a paragrafului (2) al articolului 11 din Codul Fiscal, ce clarifică faptul că tranzacţiile desfăşurate între persoane afiliate române intră sub incidenţa inspecţiilor fiscale privind preţurile de transfer), indiferent de natura şi valoarea acestora.

Dintre acestea enumerăm:

- Împrumuturi intra-grup;

- Servicii intra-grup (management, consultanț ă, financiare, de prelucrare etc.);

- Livrare de produse;

- Redevenț e ș i alte active necorporale;

- Refacturări.

Legislaţia românească nu prevede un prag minim pentru valoarea tranzacţiilor intra-grup care trebuie documentate. Ca urmare, conform legii, toate tranzacţiile intra-grup, indiferent de valoarea acestora, trebuie incluse în dosarul preţurilor de transfer.

Însă în practică, includerea şi documentarea tuturor tranzacţiilor intra-grup poate fi un proces costisitor atât din punct de vedere al resurselor consumate cât şi al timpului necesar finalizării dosarului. Ca urmare, managementul unei companii care desfasoară un număr semnificativ de tranzacţii cu persoane afiliate în decursul unui an financiar, poate efectua o analiză cost beneficiu în urma căreia să decidă intern un prag de materialitate pentru fiecare tip de tranzacţie intra-grup.

Descrierea tranzacţiilor între companie şi persoanele sale afiliate presupune identificarea tuturor tipurilor de tranzacţii care se desfăsoară între companie şi persoanele sale afiliate (inclusiv a valorii acestora), analizarea contextului economic în care aceste tranzacţii s-au desfăşurat, analizarea termenilor contractuali stabiliţi între părţi, etc

În cazul comparării tranzacţiilor dintre persoane afiliate şi cele independente se au în vedere:

a) diferenţele determinate de particularităţile bunurilor materiale, nemateriale sau ale serviciilor ce fac obiectul tranzacţiilor comparabile, în măsura în care aceste particularităţi influenţează preţul de piaţă al obiectului respectivei tranzacţii;

b) funcţiile îndeplinite de persoane în tranzacţiile respective.

La analiza funcţiilor persoanelor participante într-o tranzacţie vor fi avute în vedere: importanţa economică a funcţiilor îndeplinite de fiecare participant, împărţirea riscurilor şi a responsabilităţilor între părţile ce participă la tranzacţie, volumul resurselor angajate, al utilajelor şi echipamentelor, valoarea activelor necorporale folosite.

Art. 11 (2) CF

Deoarece preţurile de transfer au impact asupra: indicatorilor de evaluare a performanţei; deciziilor investiţionale; fluxurilor de trezorerie; impozitului pe profit plătit; taxelor vamale, în această etapă se analizează metodologia utilizată pentru determinarea preţului de transfer în cadrul fiecarei categorii de tranzacţii cu persoane afiliate, selectarea celei mai potrivite metode de preţuri în conformitate cu specificul fiecărei tranzacţii şi aplicarea acestei metode în scopul testării conformităţii preţurilor aplicate în cadrul tranzacţiei respective cu principiul valorii de piaţă (principiul lungimii de braț ).

Această etapă poate presupune şi întocmirea de studii de comparabilitate / benchmarking, prin utilizarea de baze de date specializate (e.g. Amadeus, RoyaltyStat, etc.).

Un studiu de comparabilitate presupune următorii paşi de analiză:

1. Întelegerea caracteristicilor semnificative economice ale industriei, afacerii şi a tranzacţiilor controlate: informaţii despre contribuabil; analiza tranzacţiilor; evaluarea tranzacţiilor separate sau combinate;

2. Examinarea de factori de comparabilitate ai tranzacţiilor controlate: caracteristicile imobilizărilor ori a serviciilor transferate; analiza funcţională a tranzacţiilor controlate şi examinate; termenii contractuali ai tranzacţiilor; circumstanţele economice; strategia afacerii parţilor implicate;

3. Selecţia părţilor afiliate testate (dacă este cazul);

4. Identificarea posibilelor tranzacţii comparabile - interne şi externe;

5. Comparabilitatea ajustărilor unde e cazul;

6. Selectarea celei mai potrivite metode de calcul a preţurilor de transfer;

7. Determinarea "lungimii de braţ" sau a valorii de piaţă a preţului sau profitului (ori a unui interval de preţuri/ profit);