Wolters Kluwer, Abtinerea judecatorului

Pentru evitarea oricărei conduite sau situaţii de natură să pună sub semnul întrebării imparţialitatea judecătorilor, codul de procedură civilă reglementează incompatibilitatea, care se manifestă concret prin intermediul abţinerii ș i recuzării.

Incompatibilitatea reprezintă instituţia procesuală menită să apere incompatibilitatea membrilor completului de judecată, prin instituirea interdicţiei acestora de a participa la constituirea instanţei dacă se află într-unul din cazurile prevăzute de lege.

Abţinerea este procedura prin care judecătorul arată că înţelege să se retragă de la soluţionarea cauzei, întrucât este incident un caz de incompatibilitate.

Cazurile de incompatibilitate sunt expres prevăzute de lege. În acest sens sunt relevante prevederile art. 41 şi 42 NCPC, care înşiruiesc aceste cazuri, dar şi prevederile art. 47 alin. (2) NCPC., potrivit cărora "este inadmisibilă cererea în care se invocă alte motive decât cele prevăzute de art. 41 şi 42 C. pr. civ."

Potrivit art. 42 alin 1 NCPC, înainte de primul termen de judecată grefierul de şedinţă verifică, pe baza dosarului cauzei, dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 41 şi, când este cazul, întocmeș te un referat care consemnează această situaţie. Părţile din dosar nu pot cere abţinerea judecătorului decât prin formularea unei cereri de recuzare.